Înjurătură

Cu ajutorul inestimabil al Alinei şi al Luciei, care au răspuns prompt la apelul meu pe FB, suntem acum în măsură să vă prezentăm înjurături româneşti – not new, da’ în mod sigur improved, cel puţin din punct de vedere ortografic. (Diacritica fiind mai puţin pudică decât gramaticile canonice.)

Futu-i (mama mă-sii)
Futu-ţi…
Futu-te-n...
Futu-vă… / Futu-vă-n…
Fute-m-aş… – inversiune de la condiţionalul m-aş fute.

Băga-mi-aş… – inversiune de la condiţionalul mi-aş băga.
Băga-ţi-aş (sârmă-n nas, desigur) – inversiune de la condiţionalul ţi-aş băga.
Băga-ţi-ai – inversiune de la condiţionalul ţi-ai băga.
Băgaţi-vă – inversiune de la vă băgaţi.

Suge-mi-ai – inversiune de la condiţionalul mi-ai suge.
Suge-mi-o - imperativ cu două complemente (suge mie/mi- pe ea/-o)
Să mi-o sugi/sugă – conjunctiv cu două complemente, ca mai sus.
Sugeţi – O să sugem.
Suge-ţi – O să-mi sug.

Linge-m-ai - inversiune de la condiţionalul m-ai linge.
Linge-te-aş – inversiune de la condiţionalul te-aş linge.

Mânca-mi-ai – inversiune de la condiţionalul mi-ai mânca.
Mânca-te-aş - inversiune de la condiţionalul te-aş mânca.
Mânca-ţi-aş (cu varianta mânca-ţ-aş) – inversiune de la condiţionalul ţi-aş mânca.

Să ţi-o trag – conjunctiv cu două pronume: să trag ţie/ţi- pe ea/-o.
<p>Trăgeţi-mi-o-aş-ah-ah-AH!
I-aş trage-o – condiţional cu două pronume ei/îi/i- aş trage pe ea/-o.

De-a-n pulea.

Muie (nu mue, da?)

De dat, daţi într-un cuvânt. Doar dacă nu vreţi să-i ziceţi dă-ţi singur (ce poate, mă rog). Adică dacă nu-i ziceţi să-şi dea singur.

A lua, indiferent ce, pe unde, cum şi la ce luaţi, se conjugă după cum urmează: iau, iei, ia, luăm, luaţi, iau.

Şi mai urmează.